VINDECAREA INCEPE IN INTERIOR

Mai jos puteti citi un articol care mie mi s-a parut foarte interesant si care are cumva legatura cu postarea anterioara. Va invit sa-l cititi :

O afirmatie New Age de succes spune ca : “tu iti creezi propria realitate”. Din pacate, ea este adesea gresit inteleasa ca insemnand ca, atunci cand esti bolnav, ti-ai facut-o cumva cu mana ta. Desigur, sunt imprejurari in care ai o responsabilitate mai mare pentru boala ta. Poate ca ai facut alegeri proaste relativ la modul tau de viata in trecut, ca de pilda fumatul, bautul excesiv sau consumul de droguri.

Dar, lasand la o parte aceste exemple evidente, in majoritatea cazurilor nu poti sti cu adevarat de ce te-ai imbolnavit. De aceea, este important sa nu adaugi la vatamare si insulta, facandu-te sa te simti vinovat.

Adevarul real al acestei afirmatii este ca tu iti creezi intr-adevar propria realitate, dar numai acum, in acest moment prezent. Faci lucrul acesta prin povestile pe care ti le spui si cu care te identifici. Nu creezi peisajul pe care il vezi, ci creezi reactia ta la el. Nu creezi tu vremea, dar sa numesti o zi “mizerabila” te face pe tine nefericit.

Sa intelegi ca esti responsabil pentru realitatea ta psihologica si emotionala in momentul prezent inseamna sa te trezesti la natura mintii tale si sa nu creezi sentimente de vinovatie.Daca iti spui “Eu mi-am produs boala”, consecinta imediata a acestei credinte este un sentiment de rusine si de vinovatie si nu o crescuta stare de bine. Chiar daca anterior ai facut alegeri nesanatoase, sa te invinovatesti pentru actiuni trecute nu iti imbunatateste starea prezenta.

Ca atare, cheia spre a-ti maximiza potentialul de vindecare este sa alegi sa fii pe deplin prezent. Cu alte cuvinte, lasa deoparte ingrijorarea pentru ce ti-a cauzat boala si intra, in schimb, cu totul in experienta ta de acum, oricare ar fi ea, moment cu moment.

Mai exista o consecinta a credintei ca ti-ai cauzat boala: foarte probabil vei crede si ca, pentru a gasi un remediu, trebuie sa descoperi intai ce ai facut ca sa iti produci problema. Acum, presiunea este la lucru: nu te simti doar vinovat, dar si anxios. Iti creezi intr-adevar propria realitate-stresul emotional-dar numai in acest moment si numai prin gandirea ta. A crede ca esti cauza bolii tale (lucru care, de altfel, te face special) conduce la multa suferinta nenecesara.

Asa cum am aratat, ego-ul are de-a face cu identitatea si viata traita potrivit timpului cronologic. Pe masura ce observa schimbari in timp, el isi asuma notiunea de cauzalitate: “Eram sanatos si acum sunt bolnav…..asadar, ceva a cauzat aceasta intamplare.” Dar cand esti doar prezent si constient, ai lasat timpul deoparte, ceea ce inseamna ca ai lasat deoparte si ego-ul. Lucrurile sunt exact asa cum sunt si nu te mai identifici pe tine ca fiind sanatos sau bolnav.

Sa crezi in cauza si efect este un mod de a interpreta experienta. Cand A are loc, rezulta B; asadar, A cauzeaza B. Cu toate acestea, in vreme ce lumea obiectiva, exterioara, pare sa se supuna legilor cauzalitatii, cand patrunzi in prezent -in fiinta- cauzalitatea devine mai putin semnificativa si complet de nedeterminat. Este ca si cum te-ai apropia din ce in ce mai mult de centrul unei roti in miscare.

Tot asa, cand esti in ACUM, mintea ta se opreste din a se mai gandi la tine si la orice altceva si esti pur si simplu constient. Intr-un anume sens, timpul se opreste sau incetineste suficient, asa incat sentimentul sinelui nu mai este cel al unuia care se indreapta intr-o alta directie. Esti doar asa cum esti. Situatia ta, sau mai precis, starea ta de fiinta, nu este cauzata de ceva anterior. Nu iti compari situatia prezenta cu trecutul si nici nu proiectezi in viitor. Nu iti mai explici, justifici, interpretezi sau rationalizezi experienta. Prin urmare, nu atribui o cauza lucrurilor pe care le traiesti, esti doar in fiinta. Si, in acea fiinta, esti mereu si deja complet. Ce conteaza nu este cum ai ajuns unde esti, ci cum iti traiesti experienta ta.

Cunosc o femeie de 82 de ani care ma inspira continuu. Corpul ei este in metastaza generalizata a cancerului de san de 7 ani. Chiar si asa, ea traieste cu o sclipire in ochi si cu o ferma sinceritate despre ea insasi. Este toata un zambet, radiind iubire.

S-a hotarat de la inceput, cand a aflat ca are cancer, ca nu se va supune chimioterapiei  la varsta ei inaintata. In loc de asta, va lasa procesul sa isi urmeze cursul. Duce o viata aproape normala, pierzand rareori o zi de antrenament tai chi usor. Dar daca se streseaza chiar si putin, cancerul se activeaza iar ea se poate afla brusc intr-o criza care ii ameninta viata. De cateva ori s-a aflat in pragul mortii.

Dar apoi, in mod misterios, si-a revenit. Poate ca nu este asa de misterios. Nu se lupta cu moartea, se abandoneaza in ceea ce este. Pentru ea, acest lucru inseamna sa stea in pat si sa fie o parte constienta a procesului de a fi pe moarte, daca asta se va intampla. S-a intrebat pe sine: Ce fel de moarte vreau? si s-a gandit la asta cu atentie. Decizia ei: “Sa fiu plina de acceptare si de iubire pana la capat.”Mi-a marturisit ca “viata poate avea planurile ei…cine stie ce se va intampla de fapt, dar am dreptul sa-mi exprim o preferinta.”Cancerul acestei femei pare sa fie tinut in loc de starea ei de acceptare profunda si de ascultarea respectuoasa pe care si-o acorda siesi. Pentru ea, sa spuna “da” vietii inseamna sa spuna “da” mortii.

“Vindecarea incepe in interior”, Richard Moss, Editura Cartile Elena Francisc

Articol preluat de  pe site-ul : http://www.damaideparte.ro