Despre sanatate, boala si vindecare

Fiinta umana este un tot indisociabil, este o unitate trup-suflet-spirit. Pentru intelepti, omul nu este numai numai corpul fizic, ci si un corp energetic, un corp emotional, un corp mental si un spirit.
Mult timp, medicina alopata a privit corpul omenesc doar ca pe un mecanism, ale carui piese se uzeaza si trebuie reparate sau inlocuite in masura in care este posibil. Acum si medicii alopati au inceput sa inteleaga ca sanatatea trupului este determinata in mare masura de procesele mentale, de starile noastre sufletesti, de ceea ce credem despre viata si mai ales despre noi insine, atat la nivel constient, cat si subconstient. Medicina accepta la aceasta ora faptul ca toate bolile au cauze psiho-somatice. Acest lucru reprezinta o schimbare fundamentala. Inainte, doctorul era expertul si vindecatorul, iar pacientul era un receptor pasiv, care spera ca medicul are raspuns la toate. Acum insa, incetul cu incetul, este recunoscut faptul ca atitudinea pacientului in fata bolii este de o importanta cruciala.
Niciodata boala nu apare din senin. Intotdeauna ea este precedata de nenumarate semne, pe care viata ni le trimite, semne subtile, sincronicitati, asa zise coincidente, care sa ne faca se intelegem ca nu suntem armoniosi, ca mergem pe un drum gresit, dar de obicei le neglijam, ramanand orbi fata de aceste avertizari. Daca aceasta stare persista, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem sa-l ignoram cu atata usurinta.
A „asculta” boala, ca si cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului catre noi, pentru a intelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoastere, de comunicare cu noi insine, in aspectele noastre cele mai profunde si este un  prim pas catre vindecare. Boala este un semnal; semnalul ca ceva anume determina proasta functionarea a organismului nostru. Boala pare un dusman dornic sa ne faca rau, dar daca ajungem sa intelegem ce a cauzat-o, se poate schimba intr-un element transformator pentru viata noastra. Ea ne ofera marea sansa de a afla mai multe despre cine si despre cum suntem. Daca intelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singura, pentru ca ea nu a venit sa ne faca rau, ci ca un prieten care vrea sa ne spuna ca trebuie sa ne transformam, ca am stagnat in evolutia noastra spirituala, ca nu dorim sa ne ascultam vocea interioara si ca exista posibilitatea de a ne rata scopul existentei acesteia. Boala este un semn de dezechilibru, semnalizeaza dezordinea care apare in universul nostru launtric. Aceasta dezordine generatoare de suferinte se naste din tendintele si obiceiurile noastre rele, din dorintele noastre nenumarate legate de aceasta lume, care ne indeparteaza de influienta binefacatoare a sufletului. De regula boala apare atunci cand dorintele noastre trupesti ajung sa domine natura noastra spirituala.
Desigur, exista agenti patogeni care pot da nastere unor tulburari in organism, dar numai atunci cand mediul este prielnic, adica sistemul imunitar respectiv este slab, si exista o ambianta sufleteasca propice. Instalarea bolii este rezultatul scaderii frecventei de vibratie a corpului energetic. Cand frecventa de vibratie scade sub un anumit nivel acesta este semnalul pentru microbi, virusi, bacterii si fungi ca este momentul sa se apuce sa descompuna aceste tesuturi. In universul fizic, aceasta este treba lor. Este semnalul ca acele tesuturi nu mai sunt vii si trebuie distruse.
Orice durere, suferinta, boala, reprezinta o experienta pe care o meritam, datorita greselilor pe care le-am facut si le mai facem. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu ne pedepseste, ca tot ceea ce traim este o consecinta a propriilor noastre actiuni anterioare. Boala, desi pare greu de crezut, poate fi un mare ajutor. Ea este, din punct de vedere spiritual, pentru persoana respectiva ultima solutie de armonizare. Inteleptii spun ca Dumnezeu nu permite sa se produca nici un asa-zis rau, fara ca sa scoata din el un bine de doua ori mai mare. Depinde de atitudinea noastra mentala daca ne descurajam, devenim si mai nefericiti si consideram boala o nenorocire, sau daca privim lucrurile dintr-o perspectiva inteleapta, intelegand ca este o atentionare, ca boala ne arata unde gresim. Boala poate fi un instrument  care sa ne conduca spre o trezire spirituala. Adeseori bolile si suferintele ne purifica fiinta, ne trezesc sensibilitatea, ne fac receptivi fata de anumite aspecte ale realiatii, pe care inainte nici macar nu le bagam in seama, datorita orgoliului si a obtuzitatii noastre.
Medicina alopata, care nu crede in existenta lumii spirituale, urmareste sa trateze efectele bolilor si nu cauzele reale, profunde ale acestora, urmarind in mare parte doar alinarea durerilor care, de cele mai multe ori, nu este durabila. Ea nu elimina cauza primara a bolilor. Adevarata cauza a bolilor se afla la nivelul mintii si nu la nivelul trupului. Multi stim din proprie experienta cat de dezastruoasa poate fi o atitudine mentala gresita, sau invers cat de benefica si regeneranta poate fi asupra organismului o atitudine pozitiva.
Daca bolnavul ar intelege cauza reala a bolii sale, a problemelor lui, si doreste imbunatatirea starii sale, nu are altceva de facut decat de inlaturat cauza, ceea ce s-ar traduce printr-o schimbare generala de atitudine, cu efect rapid si uneori miraculos. Evident ca in masura in care boala s-a manifestat pe o perioada mai lunga de timp si a atras modificari energetice si morfologice, acestea vor trebui inlaturate cu ajutorul medicilor de specialitate, acupuncturisti, nutritionisti etc. Trebuie sa devenim constienti ca in realitate noi insine si nimeni altcineva, suntem singura cauza a pierderii starii de sanatate, bucurie, armonie, ca noi in permanenta alegem sa rezonam cu tristetea sau cu  bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu sentimentul ca atata timp cat facem voia lui Dumnezeu, El ne ofera o stare extraordinara de forta launtrica, cu lipsa de vointa sau cu o vointa puternica de a ne transforma, cu starea de pesimism sau cu cea de optimism, cu starea de suferinta sau de sanatate, de bine launtric.